astăzi, 14:15
România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte abandonul şcolar. Ponderea tinerilor care au părăsit devreme sistemul de educaţie şi formare este de 16% la nivel naţional, în timp ce media Uniunii Europene este de 10%. Iar în mediul rural, acolo unde se află jumătate din potenţialul uman al ţării (51% din populaţie), abandonul şcolar este şi mai ridicat.
Peste 600.000 de elevi nu merg la şcoală, în prezent, la nivelul la care trebuie să fie sau au renunţat cu totul la studii. Problema este agravată de numărul mare de tineri NEETs (ʻ neither in employment, nor in education and trainingʼ ), care nu sunt nici în şcoală, nici în câmpul muncii. Conform Eurostat, România are cel mai mare nivel de NEETs din UE (19,8%), în strânsă legătură cu rata uriaşă de abandon şcolar. Lucrând la negru, pierzând şansa de a se forma profesional, trăind din ajutoare sociale, aceşti tineri devin la rândul lor parte a unei probleme sistemice, perpetuând sărăcia, excluziunea socială, inegalitatea de gen şi lipsa competenţelor.
Pentru a înţelege cum putem creşte nivelul de şcolarizare şi ajuta mai mulţi copii să-şi finalizeze studiile,
şi Unlock au realizat, cu sprijinul Leroy Merlin, o cercetare care a mers în inima României rurale (prea rar atinsă, de altfel, de studiile sociologice). Intitulat „ Părinţi la Sat ”, studiul a privit în profunzime relaţia dintre copii şi şcoală & modul în care părinţii se raportează la educaţie : cât de importantă este pentru ei şi ce fac (sau nu) pentru a-şi susţine copiii să înveţe. Studiul arată şi cum accesul la oportunităţi, dar şi traumele din familie determină stiluri de viaţă foarte diferite . Părinţii de la sat care au beneficiat de oportunităţi care să-i ajute să crească material şi emoţional se pot gândi la educaţie şi la valori pe care le împărtăşesc apoi cu copiii. Cei fragili, aflaţi în sărăcie extremă şi care nu pot asigura un trai decent, sunt prinşi într-o capcană din care simt că nu pot face nimic.
Oamenii din satele argeşene încearcă să depăşească cutumele înrădăcinate în generaţii prin care gura lumii guvernează. Cu toate acestea, procesul nu este simplu şi necesită timp, rezistenţa la schimbare fiind mare. Există, însă, valori care par de neclintit . Copiii continuă să fie raţiunea de a fi a părinţilor, care îşi definesc valoarea prin aceştia; familia este valoarea centrală, iar copiii sunt sensul vieţii. Asociată cu siguranţa şi statutul în comunitate, familia este valorizată până într-acolo încât unii adulţi aleg să rămână în situaţii sau relaţii toxice pentru că ʻaşa se face’. În acelaşi timp, statutul este dat şi de bunurile deţinute; inclusiv dragostea faţă de copii este exprimată prin ceea ce poţi da mai departe ( ʻsă ai ce să laşi copiilor, căci pentru ei munceşti’ ). Prin urmare, o casă mare (chiar şi neterminată) este semn de bogăţie, iar să ai haine frumoase (de brand, dacă se poate) înseamnă să fii un om valoros, care obţine mai uşor recunoaştere socială.
Pentru a înţelege blocajul în care se află România rurală, studiul a investigat şi temerile părinţilor . Aceştia se tem, de pildă, că le vor fi marginalizaţi şi discriminaţi copiii , dar şi că tinerii o vor lua pe căi greşite şi nu se vor ţine de studii . Printre cauzele frecvent amintite pentru abandonul şcolar sunt sarcinile adolescentelor (suntem nr. 1 în Europa în ceea ce priveşte numărul de mămici adolescente) şi bullying-ul practicat . Părinţii se tem şi că nu sunt capabili să-şi ajute copiii cu probleme comportamentale sau întârzieri de învăţare. Iar în cazul celor care nu-şi pot ajuta copiii la teme, teama de blocajul educaţional al copilului este înlocuită de o atitudine de desconsiderare a şcolii (= locul unde aceştia spun că se râde de copiii lor). Frica de a nu fi părinţi buni , de a nu-şi îngriji copiii ʻcum trebuie’ este asociată cu teama că le vor fi luaţi copiii şi este mai puternică în rândul mamelor captive în situaţii de abuz. Prea multe familii continuă să trăiască din alocaţii, ajutor de şomaj sau muncă zilieră, iar teama de a nu (mai) avea un loc de muncă şi un venit afectează părinţii.
Cele mai multe cazuri de abandon şcolar sunt întâlnite în conexiune cu spaţiul locativ. Copiii din familii sărace, la limita subzistenţei, care locuiesc în case insalubre şi nu au un spaţiu unde să se spele sau un loc în care să-şi facă temele, au un risc mult mai mare de a abandona şcoala, ca şi cum educaţia ʻar fi ultima lor grijă’. Unii copii au spus că ar prefera să nu mai frecventeze şcoala şi să-şi îngrijească fraţii mai mici, pentru ca mama lor să poată munci şi aduce un ban în plus acasă. Studiul arată şi că investiţiile în spaţiul unde copilul învaţă nu sunt prioritare . Spaţiul de bază al casei include o bucătărie, spaţiul de dormit şi un grup sanitar cu duş (wc-ul fiind, în multe cazuri, încă în curte), în timp ce spaţiul de învăţare este adesea „încropit” de o masă şi un scaun unde se şi găteşte sau mănâncă.
Respondenţii spun că lipsa banilor le creează un sentiment de nesiguranţă şi teamă căci, în Argeşul rural, oportunităţile de lucru nu sunt atât de variate şi sigure: ʻ nu e ca la Mioveni unde ai acces la locuri de muncăʼ. De aceea, mulţi săteni aleg să plece în străinătate. În lipsa predictibilităţii financiare , majoritatea se axează pe imediat (ʻce-i în mână nu-i minciună’) şi rareori fac planuri pe termen lung. În mod paradoxal, părinţii cu cei mai puţini bani au tendinţa de a ceda presiunilor copiilor pentru a cumpăra jucării sau haine de brand , comparativ cu cei mai stabili financiar, care sunt mai chibzuiţi. Cea mai mare diferenţă între cei care reuşesc să facă bani şi cei care nu reuşesc rămâne atitudinea. Cei care suferă de deprivare financiară cred despre ei că ʻnu potʼ şi despre mediu că ʻnu se poateʼ.
Indiferent de nivelul de trai, facturile şi plata utilităţilor sunt priorităţi . Chiar dacă vorbim despre oameni care locuiesc la ţară şi au terenuri, sunt extrem de puţini cei care se bazează pe producţia proprie pentru a-şi acoperi întreg necesarul gospodăriei, apropiindu-se astfel de stilul urban de consum. Hainele sunt un subiect major de tensiune la sat , copiii fiind deseori judecaţi în funcţie de îmbrăcăminte, cele mai multe cazuri de bullying fiind cauzate de acest aspect. Cheltuielile cu educaţia (rechizite sau transport pentru cei care studiază la oraş) ocupă o pondere redusă în bugetul familiei , nefiind o prioritate. Apropo, un alt studiu recent arată că românii cheltuie de opt ori mai mult pe ţigări şi alcool decât pe educaţie… Totuşi, cu cât părinţii sunt mai educaţi şi cu cât au aspiraţii mai înalte pentru copii, cu atât creşte şi investiţia în educaţie, în special în activităţi extra-curiculare: sport, o limbă straină sau excursii cu şcoala.
Familia rămâne extrem de importantă la sat. Majoritatea femeilor continuă să se mărite şi să devină mame de foarte tinere (16-18 ani), mai ales cele care provin din medii defavorizate, însă nu exclusiv. Rolurile de gen tind să urmeze în continuare calea clasică: în general femeia este cea responsabilă de gospodărie şi copii, incl usiv de educaţia lor . Totuşi, în familiile moderne există o oarecare implicare şi a bărbaţilor. În familiile monoparentale copiii suferă mult după părintele care lipseşte, mai ales dacă mama este cea care a plecat. Atunci când mamele rămân singure cu copiii, cel mai adesea reuşesc să-i stabilizeze şi să le asigure o direcţie. Studiul relevă şi o tendinţă nouă: aceea a mamelor care-şi învăţa fetele să gândească independent şi să înveţe o meserie , pentru a nu depinde financiar de un partener.
A avea un loc de muncă stabil, bine remunerat, care se bucură de prestigiu social este aspiraţional. Şi totuşi, oamenii nu-şi încurajează copiii să viseze mai mult decât ceea ce ştiu că funcţionează. Maximul la care aspiră pentru copii sunt joburi sigure, în administraţia publică – poliţist, pompier, învăţător, asistent – iar cei care spun că-şi doresc să-şi vadă copiii la facultate nu ştiu ce anume vor studia aceştia. Îşi spun însă, că o diplomă le deschide copiilor uşa spre locuri de muncă mai bune: ʻla birou, nu cu cârca, în ploaie’. Perspectiva părinţilor argeşeni trebuie privită şi în contextul percepţiei la nivel naţional, unde doar 34% dintre români cred că învăţământul îi pregăteşte pe copii pentru viaţă într-o mare sau foarte măsură, în timp ce 7 din 10 români care au copii sau cunoscuţi absolvenţi de liceu & facultate spun că le e greu să-şi găsească locuri de muncă, neavând experienţă practică (59%) sau acces la oportunităţi în zonă (42%).
În teorie, şcoala este valorizată de toţi cei investigaţi pentru că este un paşaport către o viaţă mai bună , una în care nu sunt constrânşi să muncească în condiţii precare. Deşi părinţii recunosc rolul esenţial al educaţiei, în multe familii nu există o implicare activă în susţinerea copiilor . Astfel, în familiile aflate în dificultate, copiii au performanţe şcolare reduse, absentează frecvent sau abandonează şcoala. În plus, mulţi părinţi nu au la rândul lor educaţie şi nu-şi pot ajuta copiii la teme, aceştia ajungând să se frustreze şi să nu-şi mai dorească să meargă la şcoală. Un alt fenomen este cel al copiilor care doresc să performeze, dar sunt ţinuţi în urmă de familiile care se tem ca aceştia să nu plece din comunitate. Mulţi părinţi se plâng de bullying în şcoli , copiii ajungând să fie judecaţi după haine, branduri, gadgeturi, şi spun că lipsa uniformei permite diferenţierea între copii la şcoală şi accentuează atitudinile de discriminare.
Planurile de viitor sunt influenţate de puterea financiară şi de statutul în comunitate. Totuşi, există un angajament comun: dorinţa de a rămâne în judeţ alături de familie . Părinţii vor ca tinerii să rămână şi să se dezvolte personal şi profesional în comunitate, unde au crescut. Această viziune este deosebit de importantă pentru familiile care se confruntă cu dificultăţi financiare; sprijinul reciproc dintre generaţii constituie o sursă vitală de ajutor şi stabilitate în faţa provocărilor de zi cu zi. Însă, ce fel de suport pot asigura copiii care nu sunt cuprinşi în sistemul educaţional? Deşi potenţialul este uriaş: conform statisticilor europene, ponderea populaţiei de vârstă şcolară în populaţia totală din România este cea mai mare şi mai stabilă în comparaţie cu ţările din regiune. În schimb, ponderea copiilor încadraţi în şcolile româneşti este cea mai mică din regiune & în scădere: doar 18% faţă de 20% în Polonia sau 21% în Germania, spre exemplu.
Realizat pe teren, în gospodării din mai multe sate argeşene,
a intrat adânc în realitatea României rurale, printr-o o serie de 40 de interviuri cu părinţi din varii categorii socio-economice. Concluziile, deşi privesc situaţia din Argeşul rural, vorbesc despre probleme sistemice, existente la nivel naţional . Şi, deşi nu toate familiile intervievate trăiesc în situaţii financiare-limită, prea multe dintre cazurile întâlnite spun poveşti triste despre analfabetism, discriminare, abuz şi medii toxice… Poveşti despre copii la limita puterilor, care cer ajutorul serviciilor sociale.
„Există o Românie profundă care stă ascunsă şi pe care foarte puţini se încumetă să o exploreze. O Românie amorţită şi blocată în zone rurale, unde oamenii sunt ancoraţi doar în prezentul căruia trebuie să-i supravieţuiască. Ei nu au o viziune pe termen lung, pentru că nu au pe ce să se bazeze. Nu există joburi stabile, oportunităţi de dezvoltare sau un plan de creştere al comunităţii. Unii reuşesc să construiască vile frumoase, lucrând şi inspirându-se din străinătate. Alţii trăiesc într-o sărăcie incredibilă, în case insalubre şi dărăpănate, cu mame aflate în depresie pentru că nu pot munci şi mai sunt şi chinuite de soţii alcoolici sau violenţi, cu copii cu ochi trişti şi care nu ştiu încotro să o ia. Cei mai mari prind curaj şi ʻse cerʼ în plasament, lăsându-i pe părinţi şi mai deprimaţi. În studiul din judeţul Argeş am aflat că nu există părinte care să nu-şi iubească copiii şi care să nu plângă atunci când îi pierde… dar şi că sunt oameni care au nevoie de perspectivă, au nevoie de cineva care să-i ajute să devină utili social. Oamenii marginalizaţi de la sat sunt potenţialul irosit al României, iar copiii care abandonează şcoala sunt deseori produsul unor familii în derivă care nu-şi găsesc un scop şi o direcţie. Ei se apară şi spun ʻnu am şcoalăʼ, ʻnu mă angajează nimeniʼ, ʻnu am cum să las copiii singuri acasă şi să merg la muncăʼ. E normal când toată viaţă nu ţi-a ieşit nimic şi nu te-a ajutat nimeni. Sunt însă în comunitate oameni care au reuşit şi le întind o mână – le dau joburi temporare şi reuşesc să trăiască de pe o zi pe altă. Dar nu apucă să acopere la timp nevoile de bază ale copiilor: să am un loc unde să mă spăl, să îmi fac lecţiile, să dorm. Fără oportunităţi de dezvoltare, fără investiţii şi fără educaţie, jumătate din România se chinuie să evolueze. Iar unii se pierd de tot, din păcate din ce în ce mai mulţi.” – Adina Vlad, Managing Partner Unlock
„ Datoria noastră, ca pilon al societăţii, este să ajutăm acolo unde este identificată nevoia, cu atât mai mult nevoia stringentă. Ca să facem lucrul acesta cu eficacitate, ca să putem face diferenţa pe termen lung, avem nevoie să cunoaştem. Alături de partenerii noştri de la BookLand, ne-am imersat într-o cercetare deloc facilă, în România profundă, unde normalitatea – aşa cum este ea definită şi aplicată la socialul şi umanul de zi cu zi – este una total diferită de cea pe care o trăim noi. Aceia dintre noi pentru care accesul la educaţie, la un loc de muncă, la familii care îşi poartă de grijă şi îşi cresc copiii fără grija zilei de mâine, care au un cămin şi o comunitate apropiată, reprezint ă doar o parte a României. Partea pentru care ʻnormalul’ este un cuvânt uzual, uşor de înţeles. Însă în România profundă, din nefericire, trăiesc cei vulnerabili: familii dezrădăcinate, adulţi privaţi de şansa la un loc de muncă şi pentru care hrana zilnică nu reprezintă o nevoie primară, ci de multe ori una la care aspiră. Sunt copii rupţi din sânul familiilor, deşi sunt iubiţi nemărginit, copii care renunţă la şcoală din lipsă de resurse minime, din lipsă de perspectivă şi, în primul rând, din lipsa unei mâini de ajutor. România profundă este România vulnerabilă şi este de datoria tuturor să o descopere şi să ajute la schimbare, pentru o Românie cu adevărat sustenabilă.” – Mihaela Voinea, Lider Dezvoltare Durabilă Leroy Merlin România .
În acelaşi timp, studiul introduce un instrument util pentru înţelegerea părinţilor de la sat şi a mecanismelor care îi motivează să-şi susţină copiii la şcoală, diferenţiind între 5 tipologii parentale: traumatic, compensatoriu, ambiţios, progresiv şi armonios . Cel mai des întâlnite în mediul rural sunt cele traumatice şi compensatorii, cu o viziune pesimistă, dar şi cele bazate pe dragoste pură şi necondiţionată.
Stilul parental traumatic se referă la părinţi prinşi în propria neputinţă şi situaţie limită, care nu îşi pot motiva copiii, nu reuşesc să fie prezenţi sau activi în ceea ce priveşte activităţile şcolare ale copilului. Copiii lor au cea mai mare nevoie de sprijin. Stilul compensatoriu îi include pe acei părinţi care caută să le ofere copiilor ce le-a lipsit lor în copilărie, mai ales la nivel material, şi se concentrează pe îndeplinirea dorinţelor. Sunt mai preocupaţi de fericirea şi confortul copiilor decât de educaţia formală. Stilul ambiţios este cel al părinţilor care-şi doresc pentru copiii lor să obţină performanţe academice excepţionale. Aceştia caută să-şi împlinească propriile visuri prin realizările copiilor, ceea ce poate amplifica presiunea asupra celor mici. Stilul progresiv se caracterizează prin părinţi ce pun accent pe dezvoltarea din punct de vedere emoţional şi şcolar, pentru a creşte copii care să-şi găsească drumul. Văd educaţia ca fiind esenţială şi caută modalităţi prin care să le sprijine copiilor explorarea diverselor interese. Stilul armonios este adoptat de adulţii care încearcă să fie alături de copii & să-i ajute să devină oameni buni, acceptaţi de comunitate, nu neapărat super-performanţi la şcoală. Văd educaţia formală ca fiind importantă pentru că le dă copiilor ocazia să socializeze & să vadă alt mediu.
Accesul la educaţie la sat , într-un mediu în care analfabetismul funcţional este o problemă sistemică, este singura cale prin poate fi depăşită trauma transgeneraţională a sărăciei extreme din care părinţii (şi copii) simt că nu pot evada. De aceea, după 4 ani în care a renovat şi dotat 80 de şcoli şi grădiniţe din toată ţara, Asociaţia BookLand a început să
primul său
în satul Vultureşti, din judeţul Argeş.
Mai mult decât o şcoală, Campusul BookLand reprezintă o schimbare de paradigmă. Pentru comunitatea locală, Campusul aduce soluţii concrete, asigurând stabilitate economică, sustenabilitate şi un viitor prosper pentru zeci de generaţii de tineri argeşeni. Începând din 2025, când îşi va deschide porţile, primii 300 de elevi din satele învecinate (pe o rază de ~50km) vor studia aici în primul an, urmând ca după completarea tuturor claselor capacitatea maximă să fie de peste 1.200 de elevi. Elevii vor beneficia de condiţii moderne de învăţare pentru toate ciclurile de învăţământ: primar, gimnazial, liceal şi postliceal şi de
pentru a face performanţă: săli de clasă ʻscoase în natură’, ateliere de lucru, laboratoare, bibliotecă, sală de spectacole, facilităţi sportive, amfiteatru în aer liber, spaţii de relaxare, mini-fermă de animale, cantină, brutărie, spălătorie, livadă, grădină de legume şi solar.
BookLand şi-a propus astfel să revoluţioneze învăţământul profesional , implementându-l unde este mai multă nevoie – la sat , derulând programe în sistem dual alături de agenţii economici cărora le va pregăti teoretic şi practic viitorii angajaţi . Campusul va fi 100% gratuit pentru toţi elevii care vor urma cursuri aici, după o programă comparabilă cu cea din campusurile occidentale, asigurând transport, două mese pe zi, uniforme, rechizite, manuale şi cursuri extraşcolare. Despre impactul proiectului şi schimbarea de mentalitate pe care o va încuraja, Adina Vlad, Managing Partner Unlock , a declarat: „ Campusul BookLand este un proiect incredibil pentru oamenii de sat, parcă prea frumos să se întâmple. Dar o dată ce se va întâmpla, va schimba mult din faţă actuală a vieţii la ţară. Aşa cum spunea Victor Hugo: ʻcând construieşti o şcoală, închizi nişte puşcăriiʼ. Sau cum spun oamenii din Argeş ʻva avea lumea mai mult curaj să facă copii şi să dăm un viitor vieţii la ţară, care are atât de multe beneficii de faptʼ.”
„ Vom arătă cum educaţia exhaustivă formează caractere tari: o zi în şcoala BookLand începe cu un mic dejun sănătos, cu ore susţinute de dascăli pasionaţi, cu pauze pline de mişcare în aer liber, cu un prânz sănătos, cu afterschool în care vom face lecţiile, împreună contribuind şi la bunul mers al campusului prin activităţi practice în bucătărie, livadă-grădina, în ferma de animale. Fiecare elev va avea responsabilităţi clare, dorindu-ne să le cultivăm respectul pe toate planurile. Manualele, rechizitele, transportul, uniformele şcolare şi accesul la diferite activităţi vor fi asigurate integral de noi. Vom funcţiona ca o şcoală privată, însă cu zero taxe! Mai mult, vom plăti printre cele mai mari burse liceenilor, care vor face practică la operatorii economici cu care vom încheia parteneriate şi unde tinerii vor învăţa meserii. În misiunea asumată ne bazăm atât pe noi înşine – căci vom deschide întreprinderi sociale pentru a ne auto-gospodări, cât şi pe partenerii care ni s-au alăturat, investind în crearea unor condiţii mai bune de învăţătură pentru copiii de la sat. Căci binele făcut se întoarce! ” – a adăugat Mihaela Petrovan, Preşedinta Asociaţiei BookLand.
Colaborarea strânsă dintre instituţiile de învăţământ şi angajatori (care stă la baza învăţământului profesional dual aplicat în Campusul BookLand) este cerută la nivel naţional: 56% dintre români văd un astfel de parteneriat ca o soluţie pentru criza de pe piaţa muncii. În acelaşi timp, din ce în ce mai mulţi români apreciază că tinerii trebuie să se îndrepte către domenii cerute pe piaţa muncii şi să capete mai multă experienţă practică. Rezultatele sunt nu doar promiţătoare, ci şi realizabile: absolvenţii BookLand vor putea intra pe piaţa muncii imediat după finalizarea studiilor, ceea ce reprezintă un avantaj şi o şansă la o viaţă mai bună. Pregătindu-se pentru a ocupa locuri de muncă alături de operatori economici din judeţ şi pentru cele mai căutate meserii de pe piaţă, tinerii au opţiunea să rămână în comunitate, aproape de familie.
Construcţia Campusului BookLand a început în septembrie ’24, odată cu punerea
în prezenţa autorităţilor, sponsorilor, partenerilor şi operatorilor economici care îşi vor găsi aici o pepinieră de viitori specialişti, dar şi a comunităţii din satul Vultureşti.
, astfel încât campusul să-şi poată deschide porţile în septembrie ’25. Pentru BookLand, acesta este doar primul dintr-o reţea naţională de campusuri şcolare, lecţiile şi bunele practici dobândite în Argeşul rural urmând să fie aplicate ulterior în fiecare judeţ, în beneficiul tinerilor de la sat.
şi-au dat deja mâna pentru a contribui la construirea Campusului din satul Vultureşti, jud. Argeş, susţinând misiunea educaţională BookLand: Leroy Merlin, Verbund, SAP, CEC Bank, Coca Cola HBC, Asevi, Puran Architecture & Design, Somaco Grup Prefabricate, Holcim, Asa Cons, Cargill, Zentiva, Serv Class, Brico Dépôt, UniCredit, Vopseaua Oskar, Maxbet, Novomatic, Corteva, Timac Agro, Siniat, Kober, Teleperformance, Noventa, Stift Lux Design, Sipex, Huawei Technologies, BMI Bramac, Ferro, Mobilift, Porta Doors, European Pastry, Mediaposte Hit Mail, Linde Gaz, Turbomecanica, Viacon, Leoni, Terra Gres, Raveli, Rocas Decor, Bella Casa, Honeywell, Zahăr Mărgăritar, Titan Machinery, Rehau, Elis Pavaje, Bauelemente, Up România, Claritech, Fereastra Suki, Grădinariu Import Export, Intertrans Continental, Douglas, Strizo, Niko Auto Com, Hirsch Porozell, Gilcom, Ravago, Instal Impex, Savelectro, Elserv, Elvon, Austrotherm, Eurotigla, Caparol, Dolo Trans Olimp, Emerson Process Management, Eptisa, Game World, Team Montage, Menatwork, Indfloor Group, Kronospan, Butan Gas, Argenta, Porsche, Mar&Pet, Schneider Electric, Bilka Steel, Danlin, Agro Concept, Purmo Group, Media Med Publicis, Pallex, Polon Alfa, Terqua, Kovostroj, Cybernet Auto Center şi Stroia.
Toţi cei care împărtăşesc viziunea BookLand pentru acces la educaţie de calitate pentru elevii de la sat se pot alătura demersului donând 2 euro lunar printr-un
cu textul CONSTRUIM la 8845 sau achiziţionând
De 14 ani
contribuie la sublinierea importanţei educaţiei şi dezvoltării personale prin
, care le facilitează liceenilor dialogul cu varii personalităţi, prin
care le oferă copiilor un mix de activităţi educaţionale şi distractive în mijlocul naturii, dar mai ales prin
. „Împreună CONSTRUIM oameni” a adus laolaltă, în perioada 2020 – 2024,
din mediul privat, autorităţi locale, profesori-părinţi-elevi care, la îndemnul BookLand, şi-au dat mâna pentru a contribui la modernizarea şcolilor de la sat. Acest parteneriat public-privat a fost posibil datorită obiectivului comun de a reduce abandonul şcolar, oferindu-le elevilor şansa la educaţie de calitate în clădiri sigure şi prietenoase. Rezultatul? 80 de şcoli rurale
, 15.000 de copii anual care merg cu drag să înveţe, rezultate şcolare mai bune şi premisele unei vieţi împlinite. În 2025 BookLand va inaugura primul
din mediul rural, locul în care educaţia se întâlneşte cu dezvoltarea economică sustenabilă, asigurându-le tinerilor locuri de muncă, stabilitate şi un nivel de trai mai bun. În plus, asociaţia promovează numeroase iniţiative prin care susţine dezvoltarea armonioasă a copiilor de la sat, precum
, excursiile coolturale sau atelierele pe care le realizează alături de Partenerii & Ambasadorii săi. Mobilizarea exemplară reuşită de BookLand a fost recunoscută printre bunele practici încurajate de Guvernul României în
, prezentat la Forumul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă (New York, 2023).
Leroy Merlin , membră a Grupului Francez ADEO, este lider european al pieţei de bricolaj, cu o istorie de peste 100 de ani ca retailer specializat în construcţii, decoraţiuni şi grădinărit.
Harta ADEO cuprinde peste 1000 de magazine situate în 20 de ţări ce deservesc 500 de milioane de locuitori şi profesionişti. Sunt 150.000 de colegi, lideri dezvoltaţi într-o cultură a intraprenoriatului, animaţi de un scop comun: să fie utili lor, celorlalţi, comunităţilor şi întregii lumi, să ofere soluţii eficiente şi responsabile de îmbunătăţire a locuinţelor.
În România funcţionează 22 de magazine Leroy Merlin, cu peste 3.500 de angajaţi în 15 oraşe: Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Ploieşti, Piteşti, Braşov, Constanţa, Sibiu, Suceava, Târgu Mureş, Bacău, Iaşi, Timişoara, Oradea, Târgovişte şi Arad.
Conținutul acestui comunicat de presă este în întregime responsabilitatea autorului său. News.ro nu își asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor prezentate sau a modului de redactare a comunicatului.