O nouă poveste a fost postată pe pagina de Facebook a președintei Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean.
Aceasta oferă periodic informații despre oamenii și locurile din județ, punând în lumină tradiții locale și valori culturale.
În noua postare, aceasta ne vorbește despre Nicolae Cercel, un bărbat din Sebeșu de Jos, județul Sibiu, care continuă tradiția familiei prin pictarea icoanelor pe casele sătenilor.
Deși are patru copii, niciunul dintre ei nu i-a călcat pe urmele meseriei, alegând alte drumuri în viață. Totuși, Nicolae păstrează vie amintirea unchiului său, Gheorghe Cercel, de la care a învățat tainele picturii, și contribuie la menținerea culturii și tradițiilor locale prin arta sa, aducând culoare și spiritualitate comunității.
Redăm integral povestea postată de președinta Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean
“Tradiția icoanelor pictate pe casele din Sebeșu de Jos, dusă mai departe de un fost sculer-matrițer
De numele familiei Cercel este legată istoria icoanelor pictate pe pereții caselor din Sebeșu de Jos, obicei rar întâlnit în satele județului Sibiu. Totul a început în anii ’50, când un artist cunoscut în București a revenit în satul natal de la poalele Munților Făgăraș, astăzi pictura icoanelor fiind asigurată de un nepot al acestuia, fost sculer-matrițer.
În satul cunoscut pentru hora de pe Ruscă, organizată anual în duminica de Rusalii, numeroase case au pe fațadă o firidă în care este pictată o icoană. „Cele mai multe o au înfățișată pe Maica Domnului, cea care aduce protecție asupra casei și locuitorilor săi”, spune Nicolae Cercel, un sătean care a moștenit darul picturii de la unchiul său, Gheorghe Cercel.
Ceruți sunt și sfinții ale căror nume le poartă proprietarii caselor. „Fac și icoane cu sfinții Ioan, Nicolae, Gheorghe, Mihai sau Gabriel, după cum vrea omul. Nu mă îmbogățesc, pentru că de cele mai multe ori îmi scot doar materialele folosite”, adaugă Nicolae Cercel, ajuns acum la vârsta pensiei.
Are patru copii, însă niciunul nu îi calcă pe urme când vine vorba de artă. „În România, majoritatea artiștilor ar muri de foame dacă nu ar avea și un serviciu.”
În casa familiei Cercel a fost amenajat singurul muzeu din Sebeșu de Jos, dedicat memoriei lui Gheorghe Cercel. „Unchiul meu s-a născut în 1912, într-o familie de țărani săraci, cu opt copii. A făcut școala în sat, apoi a studiat la Secția Lemn din Racovița, a Școlii Populare de Artă și Meserii. Și-a continuat studiile la Baia Mare, iar după război a absolvit Școala Superioară de Pictură și Sculptură din București. În 1947 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.”
În micul muzeu se află picturi, desene și câteva sculpturi în miniatură, executate în lemn sau fildeș. Atrag atenția o serie de picturi ce surprind geneza satului. „Gheorghe Cercel a scris și «Legenda Sebeșului de Jos», așa cum a auzit-o în copilărie, spusă de mama lui. Personajele legendei sunt pictate în 24 de lucrări, toate ilustrând felul în care a luat naștere acest frumos sat”, spune Nicolae Cercel, devenit în urmă cu câțiva ani proprietar de muzeu.
Folclorul popular a fost una dintre temele preferate ale artistului Gheorghe Cercel, stabilit în București până în anul 1958. Cu infinită răbdare și cu o mână precisă, a transpus în lemn „Miorița”, „Harap Alb”, „Luceafărul” sau „Legenda lăcrămioarelor”. Unele dintre aceste opere în miniatură au fost dăruite lui Nicolae Ceaușescu, premierului Gheorghe Maurer sau conducerii Ministerului Culturii.
„Din păcate, în colecția expusă nu mai am decât câteva broșe și această sculptură reprezentând un medic care salvează o femeie din ghearele morții”, arată Nicolae Cercel spre lucrările moștenite de la unchiul său.
În anul 2009, la două decenii de la dispariția artistului, Casa de Presă și Editură „Tribuna” a publicat „Memoriile maestrului Gheorghe Cercel din Sebeșu de Jos”, conținând o bogată autobiografie a celui care obișnuia să parcurgă pe jos cei 25 de kilometri până la Sibiu pentru a admira colecția de picturi a Muzeului Brukenthal.
Aceste drumuri au fost doar „încălzirea”, întrucât, în 1935, merge pe jos până la Turnu Severin, dornic să descopere picturile mănăstirilor de pe Valea Oltului, sculpturile lui Brâncuși de la Târgu Jiu și să vadă Dunărea. „În acest drum am făcut cunoștință cu foamea, cu frigul și setea din plin, toate acestea călindu-mă pentru a mă pregăti pentru alte încercări pe care aveam să le înfrunt în viitor”, nota Gheorghe Cercel, pe care războiul l-a dus în linia frontului între 1939 și 1943.
În 1951, când cea care i-a dat viață a urcat la Cer, artistul îi aduce mamei un omagiu care avea să uimească întregul sat, făcând „din odaia ce-i odihnea trupul ei o expoziție de pictură. Nu a rămas niciun loc gol pe perete fără să fie ocupat de tablouri ce reprezentau portretul mamei alături de cel al tatălui îndurerat, peisaje din Sebeș, mama cu furca, cu rufele, la câmp, la râu, la pădure”, a scris Gheorghe Cercel în autobiografia sa.
Astăzi, Nicolae Cercel, care în perioada comunismului a lucrat ca sculer-matrițer la Uzina „Mecanica” din Mârșa, continuă munca începută de unchiul său, prin care pictează sfinți pe casele consătenilor. „Am făcut și câteva troițe, tot aici, în zona Sebeșu de Jos – Turnu Roșu. Oamenii au nevoie de Dumnezeu, care să-i vegheze și să-i ajute în aceste vremuri tulburi”, mai spune bărbatul care, în iunie 2025 a primit o distincție din partea Primăriei Turnu Roșu pentru că „dă culoare comunității”.
O plimbare pe ulițele Sebeșului de Jos, pe sub privirile sfinților pictați de Gheorghe și Nicolae Cercel aduce multă liniște în mintea și sufletul celor asaltați de tumultul orașelor. Aici s-a refugiat artistul admirat în comunism și continuă să picteze icoane un nepot de-al său, fost sculer-matrițer al Uzinei „Mecanica” din Mârșa.
Aici suntem în județul Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!”