Deputatul USR Sibiu, Adrian Echert, atrage atenția că Europa și România se află într-un moment critic în care deciziile economice dificile nu mai pot fi amânate. El subliniază că, între presiunile tot mai mari asupra finanțelor publice și transformările accelerate ale economiei, succesul va depinde de capacitatea de adaptare și de investițiile în productivitate, educație și competențe relevante.
Vă redăm integral declarația deputatului USR Sibiu Adrian Echert:
Europa a ajuns într-un punct în care deciziile economice dificile nu mai pot fi amânate. În cazul României, presiunea este cu atât mai mare. Am văzut asta inclusiv în dezbaterile recente pe buget, dar și în modul în care ne-a prins noua criză a carburanților, generată de conflictul din Iran: cu un deficit deja ridicat și în mijlocul unor procese de ajustare a cheltuielilor publice, care avansează mai lent decât ar fi necesar.
Realitatea este că nu mai discutăm despre scenarii teoretice, ci despre decizii care produc efecte imediat.
Am participat, la Viena, la Parliamentarians Workshop (23–24 martie 2026), organizat la Joint Vienna Institute, în parteneriat cu Fondul Monetar Internațional (FMI), un format de lucru care a reunit parlamentari din mai multe țări și experți economici, pentru discuții aplicate despre direcțiile în care se îndreaptă economiile europene.
Discuțiile s-au concentrat pe două teme majore: presiunile tot mai mari asupra finanțelor publice și transformările accelerate ale economiei, inclusiv sub impactul inteligenței artificiale.
Una dintre temele centrale a fost legată de viitorul muncii și de modul în care inteligența artificială va influența productivitatea și structura pieței muncii. Mesajul a fost clar: nu tehnologia este problema, ci cât de pregătiți suntem pentru ea. Economiile care vor câștiga nu vor fi cele care reacționează cel mai zgomotos, ci cele care se adaptează cel mai rapid.
În paralel, discuțiile au atins și o întrebare esențială pentru toate economiile europene: cum finanțăm, în mod sustenabil, cheltuielile structurale care vor crește în anii următori — de la pensii până la alte angajamente pe termen lung — într-un context în care spațiul bugetar este tot mai limitat. Cu alte cuvinte, cum susținem pe termen lung ceea ce promitem astăzi.
Pentru România, aceste două direcții nu pot fi tratate separat. Nu putem vorbi credibil despre echilibru bugetar fără să creștem productivitatea și baza economică, așa cum nu putem vorbi despre viitorul muncii fără investiții serioase în educație și competențe relevante.
Cred că răspunsul corect nu ține nici de amânare, nici de soluții rapide, ci de decizii publice coerente: mai multă disciplină în gestionarea finanțelor, dar și investiții care să pregătească economia pentru schimbările care vin. Pentru că, în final, nu evităm aceste decizii — doar alegem dacă le luăm din timp sau le plătim mai scump mai târziu.