La Mălaia, joi, 19 februarie, într-o clădire veche de peste o sută de ani, fostă școală din satul Săliștea, s-a vorbit despre Brâncuși, despre muzică și despre un instrument simplu care a ajuns să spună povești din toate colțurile lumii. Evenimentul dedicat celor 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși a fost un prilej de prezentare și dialog în jurul Muzeului Fluierelor Lumii.
În centrul acestui proiect stă Oana Ivașcu, muzician, cercetător și unul dintre oamenii care au înțeles că un fluier nu este doar un obiect din lemn, ci o punte între oameni, epoci și culturi. De peste douăzeci de ani, alături de Daniel Ivașcu, strânge instrumente din turnee, din sate îndepărtate și din întâlniri care au apărut pe parcursul călătoriilor lor. Colecția, care a început firesc, fără planuri grandioase, a crescut treptat până a avut nevoie de un loc al ei:
„Un muzeu al fluierelor, la Mălaia, în munte, a venit firesc. Eu și Damian suntem muzicieni în Ansamblul Imago Mundi, cântăm muzică medievală și contemporană de peste 25 de ani. Am cercetat, am căutat, am fost în turnee prin toată lumea și, pe lângă concerte, am adus acasă instrumente. La București, colecția creștea. Ne-am întrebat unde o putem așeza astfel încât spațiul să nu fie doar un loc unde te uiți, ci un loc în care se întâmplă ceva, un loc creat împreună cu oamenii din zonă, unde fluierul a fost mereu prezent. Ciobanii s-au însoțit cu fluierul din vechime. De aici am pornit ”, a spus Oana Ivașcu la eveniment.
Ideea a prins formă și printr-un alt proiect cultural, „Colind Mălaia”, realizat împreună cu Primăria Mălaia, cu finanțare europeană. Cercetarea muzicii și a patrimoniului a deschis un drum nou. Primarul Gheorghe Dinculescu își dorea un muzeu de etnografie. Oana Ivașcu a venit cu o propunere diferită, care să depășească tiparul clasic al muzeelor de sat. Asociația Culturală ISVOR merge din 2020 în sate izolate, cu donații de instrumente și ateliere pentru copii. A apărut dorința unui loc stabil, unde copiii să poată veni, nu doar să fie vizitați: ”„Ne-am dorit un loc care să devină un reper pentru Țara Loviștei. Proiectul este unic în lume, mai ales pentru că pune fluierul românesc într-o perspectivă mai largă. Oferă o înțelegere asupra muzicii și asupra oamenilor. Muzica nu ține doar de performanță, ține de povești, de legături între oameni ”, a mai declarat Oana Ivașcu.
Colecția a început cu aproximativ 50 de instrumente. Vara trecută, o campanie de strângere a adus alte piese. Astăzi sunt aproape o sută. Instrumente din mai multe continente, vechi și noi. Pentru că fluierul nu este o relicvă uitată într-un sertar. El evoluează și spune povestea celor care îl folosesc.
Cel mai vechi punct de plecare pentru Oana Ivașcu a fost oboiul, instrument din familia lemnelor, cu ancie dublă. În muzeu se regăsesc instrumente precum zurna, sheng, bombarda și bombarda bretonă. Sheng-ul este un instrument chinezesc cu ancii libere, folosit de peste trei mii de ani. Bombarda bretonă vine din Bretania, Franța. Sunt și instrumente din Asia, unde bambusul este materia primă de bază. În Oltenia, meșterii folosesc prun sau cireș. Asemănările dintre tilincile noastre și unele instrumente africane sunt surprinzătoare. Lemnul diferă, forma diferă, dar ideea de sunet suflat, simplu și direct, rămâne.
Oana Ivașcu, inițiatoarea muzeului, ne explică că expoziția nu este statică. Fiecare obiect are etichetă și cod QR. Vizitatorii pot intra pe site, pot citi despre instrument, pot asculta exemple audio, pot vedea muzicieni din țară și din străinătate care cântă la acele instrumente. Tehnologia completează povestea. Oamenii pot sta de vorbă cu inițiatorii, pot pune întrebări, pot înțelege legăturile dintre culturi.
În școlile din Țara Loviștei, copiii au primit deja aceste povești. Oana Ivașcu le-a vorbit despre instrumente cu ancie simplă, precum xaphoon, apropiat de clarinet și saxofon. Le-a arătat diferențe și asemănări. Le-a dus „atlasul fluierelor”, un material care poate fi folosit și la clasă. „Copiii sunt curioși. Au o deschidere mare. Le lipsesc întâlnirile cu artiști. Noi ne concentrăm pe zona aceasta, în Vâlcea și spre munte, în Vaideeni, spre Sibiu. Sunt multe școli unde e nevoie de astfel de activități ”, a explicat ea.
Brâncuși, tradus prin sunet și imagine
Evenimentul din 19 februarie a fost legat de Brâncuși prin proiectul ISVOR – Constantin Brâncuși, un album muzical și fotografic inspirat de muzica oltenească, de întâlnirea sculptorului cu Maria Tănase și de prietenia cu Erik Satie. Albumul este însoțit de un demers vizual realizat împreună cu artistul Florin Ghenade și membrii ansamblului Imago Mundi. „Este ceva de ascultat și de privit. O traducere a felului în care îl simțim noi pe Brâncuși” , a spus Oana Ivașcu.
De la școală veche la muzeu unic în lume: viziunea primarului Mălaiei
Primarul comunei Mălaia, Gheorghe Dinculescu, a vorbit despre importanța acestui proiect pentru localitate și pentru turiștii care ajung pe Valea Lotrului.
„Este o atracție care sprijină comuna noastră și aduce valoare. Ne gândim la turiști. Când vin aici, trebuie să găsească preocupări. Mălaia oferă trasee, cascade, parc tematic, iar Muzeul Fluierelor Lumii vine să completeze oferta. Nu este un muzeu local sau național, este unul internațional. Își va arăta valoarea foarte repede prin ceea ce expune și prin faptul că este unic în lume ”, a declarat primarul.
Clădirea în care funcționează muzeul a fost o școală care nu mai era folosită de ani buni. Administrația locală a preluat-o și a reabilitat-o, păstrând caracterul vechi al construcției: ”„Am anunțat Ministerul Educației că o preluăm și rămâne dedicată învățământului și culturii. Nu am vrut să o lăsăm să se degradeze. Am transformat-o într-un spațiu care va fi folosit de copii, de artiști, de vizitatori ”, a spus Gheorghe Dinculescu.
Primarul a vorbit și despre legătura dintre Mălaia și fluier, o legătură născută odată cu muntele și cu păstoritul. Valea Lotrului a fost odinioară loc de trecere pentru ciobanii veniți din Mărginimea Sibiului, care au coborât peste culmi cu turmele și cu sunetul fluierului. În serile lungi de la stână, fluierul nu era doar un instrument, ci glasul singurătății și al bucuriei, semn de chemare și de întâlnire. Astăzi, același sunet prinde o formă nouă într-un muzeu care oferă unui sat de munte un reper cultural și care leagă continente.
Brâncuși, fluierul și renașterea unei școli de munte, printr-un muzeu care leagă continente
Așadar, la Mălaia s-a găsit o soluție pentru o clădire care risca să rămână goală. Școala din Săliștea nu mai avea de mult elevi, dar are acum vizitatori și copii care vin să asculte și să întrebe. Are turiști care descoperă legături între Asia, Africa și Oltenia printr-un simplu tub de lemn suflat. Iar joi, 19 februarie, muzeul a găzduit un eveniment care l-a adus pe Brâncuși mai aproape de munte și de sunet.
Proiectul Muzeului Fluierelor Lumii are parteneri de prestigiu: Muzeul ASTRA din Sibiu, Universitatea Națională de Muzică din București, British Council, Goethe-Institut și Institutul Cervantes. Această rețea arată că un instrument simplu poate deschide drumuri culturale largi. De aici, din Valea Lotrului, povestea acestui muzeu pleacă mai departe. Iar povestea abia începe.